Cum e corect: “Actualizări de securitate” sau “Actualizări de la securitate” ale smartphone-ului?

Introducere

Întrebarea fundamentală „Actualizări de securitate” sau „Actualizări de la securitate” pentru smartphone-uri nu este doar o dilema tehnologică, ci o provocare existențială. O întrebare care ne bântuie în aceleași măsuri în care ne bântuie ideea că „ceea ce nu știm nu ne face rău” – deși este posibil să afli că nu ai fost suficient de informat și tocmai ai fost spionat pe ascuns de cineva care te urmărește prin faimoasa funcție “share location” a telefonului tău. Da, cuvântul “securitate” se poate transforma rapid într-o bombă cu ceas, iar acest eseu nu face decât să îți reamintească că telefonul tău e atât de personal încât, de fapt, nu ar trebui să-l lasi nici măcar pe vecinul tău să-l folosească pentru o singură secundă.

Așadar, răspunsul la această întrebare aparent inocentă merită o analiză amănunțită. Având în vedere că în spatele telefoanelor noastre smart se află mult mai mult decât un „upgrade de performanță”, vom explora ambele sensuri ale termenului „securitate” cu o doză de umor negru.

Actualizările de securitate – Căpcăunii digitali ai epocii moderne

Cine nu a auzit de „actualizările de securitate”? Dacă nu ai auzit încă, probabil ai trăit într-o peșteră virtuală sau poate că „telefonul tău este prea smart pentru a fi actualizat”, așa cum spunea un prieten ironic când încerca să-ți vândă un telefon de ultimă generație, care, din păcate, se oprește din actualizări după doi ani, și, ca atare, îți lasă sistemul de operare „deschis” pentru toți hackerii din lume.

Dar, hai să ne întoarcem la „actualizările de securitate” din punctul de vedere al furnizorilor de software. Actualizările sunt gândite, conform celor mai „cuminți” specialiști în securitate (de la Kaspersky, McAfee sau chiar de la FBI – da, știai că FBI-ul se ocupă de tehnologia antivirus? Sau mai degrabă, de a-ți instalează troiani prin alte metode?), pentru a proteja telefoanele de cele mai noi atacuri cibernetice. Numai că, în mod inevitabil, orice „update” vine cu o „îmbunătățire” a securității, dar și cu o îmbunătățire a relației tale cu acei „prieteni” virtuali care știu ce ai mâncat ieri la prânz și cu cine ai vorbit pe WhatsApp.

Căci, de fapt, ce face un update de securitate? „Ți-l instalează pe smartphone-ul tău și, mai mult decât atât, te face să accepți termeni și condiții care sunt mai vagi decât o mișcare de poker într-un cazino rus.” Actualizările de securitate te protejează de atacuri externe, dar nu prea vorbesc despre ce se întâmplă în interiorul telefonului tău, unde software-ul vine cu instrumente de „sughițat” datele tale pentru „siguranța națională”. Iar dacă ți se pare că te exagerez, te rog să îți amintești doar de incidentul din 2016, când WhatsApp a fost folosit de agențiile guvernamentale din diverse colțuri ale lumii pentru a asculta conversațiile utilizatorilor, iar „actualizarea de securitate” era mai mult o „actualizare de control social” (Zetter, 2016).

Actualizările de la securitate – Întâlnire cu agenții care „te protejează”

Acum, ajungem la acea faimoasă întrebare: ce s-ar întâmpla dacă nu „actualizările de securitate”, ci „actualizările de la securitate” ar fi ce primim? Am intrat în subiectul serviciilor secrete, adică acele entități invizibile care sunt mai prezente în viața noastră decât ne imaginăm – începând de la agențiile de spionaj guvernamentale și terminând cu „agentul 007” care are mai multe metode de a-ți citi mesajele decât ai tu de a-ți închide aplicațiile.

Într-o eră de „Internet al Lucrurilor” și „Smartphone-uri Smart”, ce s-ar întâmpla dacă agențiile de securitate ne-ar trimite periodic mesaje subtile (dar obligatorii) pentru a „actualiza” dispozitivele? Poate că nu doar datele tale personale, ci și comportamentul tău ar fi „îmbunătățit” de această „actualizare”. Imaginați-vă că un telefon îți trimite o notificare: „Este timpul să actualizezi software-ul pentru a spori securitatea națională. Da, noi știam ce ai făcut în weekend. Și da, știm unde te afli chiar acum.”

Este oare un risc să permitem „actualizări de la securitate”? Unii spun că da, pentru că e greu să verifici ce face un serviciu secret în realitate. Dar, pe de altă parte, ce altceva ai putea face? Într-o eră în care telefonul tău are mai multe cunoștințe despre tine decât propriul tău psiholog, poți să te întrebi dacă nu cumva actualizarea ta de securitate vine de la „Securitate” și este doar o formalitate. Edward Snowden ne-a spus, prin revelațiile sale din 2013, că guvernele pot, în principiu, accesa orice dispozitiv conectat la internet, așa că de ce să nu fim și noi „actualizați” periodic de acești oameni care „se ocupă de protecția noastră”?

Desigur, agențiile de securitate nu sunt monolituri malefice, însă practica lor de a culege date pentru scopuri „legitime” face ca fiecare actualizare să fie o oportunitate de a-ți modifica punctul de vedere. La urma urmei, NSA (National Security Agency) nu-și actualizează doar programele de spionaj, ci și politica de monitorizare, totul sub mantia protejării securității naționale (Greenwald, 2013).

Umor negru în era digitală: Ce putem învăța din toate acestea?

Într-o eră a „actualizărilor”, umorul negru devine aproape o formă de autoapărare. Ce am învățat din toate acestea? Că, într-un fel sau altul, actualizările de securitate sau cele de la securitate sunt inevitabile, și poate că, dintr-un anumit punct de vedere, am ajuns să trăim într-un „experiment” digital la care, cu siguranță, agențiile de securitate își dau update-urile cu o cafeluță în mână. În loc să ne simțim invadati de aceste actualizări, poate că ar trebui să ne gândim că este posibil ca serviciile secrete să știe exact ce tip de „umor negru” preferăm. Căci, până la urmă, „actualizarea de securitate” s-ar putea să fie doar ultima glumă pe care o face un sistem care te protejează… de tine însuți.

Concluzie

În concluzie, întrebarea „Actualizări de securitate sau actualizări de la securitate?” se reduce la o chestiune de încredere – încrederea că acei care ne protejează datele sunt cei care ne protejează, de fapt, libertatea. Sau că, poate, actualizările de la securitate sunt doar un pretext pentru a ne transforma într-o „generație actualizată” sub controlul celor care știu totul despre noi. Nu putem decât să râdem amar, să ignorăm complet termenii și condițiile și să sperăm că, indiferent ce actualizăm, o facem pentru binele nostru… chiar dacă acel „bine” înseamnă să fim un pic mai spionați decât am vrea să recunoaștem.

Bibliografie

1. Zetter, K. (2016). How the FBI Spied on WhatsApp. Wired.
2. Greenwald, G. (2013). No Place to Hide: Edward Snowden, the NSA, and the U.S. Surveillance State. Metropolitan Books.
3. Snowden, E. (2019). Permanent Record. Metropolitan Books.