Intr-o zi mergeam cu masina prin oras si opresc un la semafor. In drepta era o biserica. Ma uit la ea de jos in sus si privirea mi se blocheaza pe turla ei unde era amplasata o cruce ce domina toata biserica. M-a lovit brusc o imagine: crucea sta si pe morminte. In cel mai inalt punct al bisericii si in cel mai inalt punct al mormintelor.
De aici au inceput o serie intreaga de intrebari:
– de ce crucea domina si biserica si mormintele, in acelasi mod simbolic, adica si viii si mortii?
– suntem toti considerati morti pentru biserica?
– de ce popii se imbraca in negru (doliu, energie moarta, negativitate in contrast cu albul, lumina) si la slujbele pentru vii si la inmormantari si in zilele de rand? Pentru cine tin ei doliu? Pentru ca vorbesc cu niste morti vii?
– de ce locurile pentru aprins lumanari la vii si la morti sunt sub acelasi “acoperis”, in acelasi loc, unite intre ele si neseparate?
– ne considera preotii niste “persoane” si nu “oameni”, in acelasi mod in care ne considera si Statul?
– are vreo legatura cu legea Cestui Que Vie in care suntem toti declarati morti si pierduti pe mare?
De studiat…
Be First to Comment