Eroii in halate albe: ciuma bubonica din Geneva, 1530

“Când ciuma bubonică a lovit Geneva în 1530, totul era gata. S-a deschis chiar și un spital întreg pentru victimele ciumei. Cu medici, paramedici și asistente. Comercianții contribuiau, magistratul dădea subventii în fiecare lună. Pacienții dădeau mereu bani și dacă unul dintre ei murea singur, toate bunurile lui erau date spitalului.

Dar apoi s-a întâmplat un dezastru: ciuma se stingea, în timp ce subvențiile depindeau de numărul de pacienți.

Nu se punea problema de bine și rău pentru personalul spitalului de la Geneva în 1530. Dacă ciuma produce bani, atunci ciuma este bună. Și apoi medicii s-au organizat.

La început, ei doar otrăveau pacienții pentru a crește statisticile mortalității, dar și-au dat seama rapid că statisticile nu trebuiau să fie doar despre mortalitate, ci despre mortalitatea prin ciumă.

Așa că au început să taie furunculele din trupurile morților, să le usuce, să le macine într-un mojar și să le dea altor pacienți ca medicament. Apoi au început să sterge de praf haine, batiste și jartiere. Dar, cumva, ciuma a continuat să se diminueze. Aparent, bubonii uscați nu au funcționat bine.
Medicii au mers în oraș și au răspândit pudră bubonică pe mânerele ușilor pe timp de noapte, selectând acele case de unde ar putea apoi profita. După cum a scris un martor ocular despre aceste evenimente, „aceasta a fost ascunsă de ceva vreme, dar diavolul este mai preocupat de creșterea numărului de păcate decât de a le ascunde”.

Pe scurt, unul dintre medici a devenit atât de obrăzător și de leneș încât a decis să nu rătăcească noaptea prin oraș, ci pur și simplu a aruncat în mulțime un mănunchi de praf în timpul zilei. Duhoarea s-a ridicat spre cer și una dintre fete, care dintr-o întâmplare norocoasă ieșise de curând din acel spital, a descoperit care era acel miros.
Doctorul a fost legat și pus în mâinile bune unor „meșteșugari” competenți. Aceștia au încercat să obțină cât mai multe informații de la el.

Execuția a durat însă câteva zile. Ingenioșii hipocrați erau legați de stâlpi în carute și cărați prin oraș. La fiecare intersecție, călăii au folosit clești încinși pentru a rupe bucăți de carne. Au fost apoi duși în piața publică, tăiați capul și sfartecati, iar bucatile in trup au fost duse în toate raioanele Genevei. Singura excepție a fost fiul directorului spitalului, care nu a luat parte la proces, dar a scapat că știe să facă poțiuni și să pregătească pudra fără teamă de contaminare. El a fost pur și simplu decapitat „pentru a preveni răspândirea răului”.

Din François Bonivard, Cronicile Genevei, al vol. II, pag. 395 – 402.

LATER EDIT (31.12.2021): ACELASI ARTICOL APARE IN ACTIVENEWS DATAT 31.12.2021