E rusinos ca noi romanii sa mai continuam a trata aspectele vietii noastre cu superficialitate, dezinteres, neprofesionalism si cu o totala lipsa de respect. Mai ales cand aceste calitati, devenite de-acum nationale, se rasfrang, asupra noastra a tuturora, asupra prezentului si a viitorului, si, indraznesc sa spun, chiar asupra imaginii Romaniei si a romanilor peste hotare.
Dar noua nu ne pasa de toate acestea. Noi, in indolenta noastra caracteristica, nu stim decat sa ne lamentam si sa plangem in dosul usii de la baie, la rand la alimentara sau in piata, pe spinarea prietenului cel mai apropiat sau sa hulim guvernul. Nu stim sa facem nimic mai bun decat sa aruncam cu vorbe in toate partile in timp ce asteptam sa pogoare din cer sau de la Bruxelles miracole.
Si iata ca in aceasta perpetua asteptare au trecut 32 ani de la masacrul, inutilul masacru, din decembrie ’89. S-a intrebat cineva ce schimbari s-au produs in sanul societatii romanesti, ce modificari au survenit in mentalitatea noastra, a oamenilor si pe ce drum mergem privind spre cel pe care am mers? Ce alte rabdari ne va aduce viitorul si pana cand? S-a intrebat cineva unde au ascuns guvernantii nostri democratia mult promisa, in care statiune de pe litoral face scufundari mult ravnitul nostru stat de drept, cand vor cobori ei economia romaneasca de pe picioroange, cat timp ne vor mai tine in strada? “Haideti, domnilor guvernanti, ca ne ploua si pe noi, da-o dracu’ de treaba. Macar un pic de caldura ca vine, dom’le, gerul. Macar asa, in amintirea revolutiei!”
Toti acesti oameni de stat ar trebui trasi la raspundere pentru ca au pacalit si continua sa pacaleasca acest popor. Pentru calomnie, domnilor! Au avut si au nerusinarea sa-si bata joc de poporul nostru, sa profite de naivitatea cetatenilor lui si sa distruga imaginea acestei tari. Nu au incetat sa jefuiasca aceasta tara si nici nu vor inceta. Tutea spunea: “Acum, in Romania, nu exista oameni de stat. Exista oameni de stat jos!” Gregaritatea. Daca ar trebui sa definim caracterul poporului roman intr-un singur cuvant, acesta este: gregaritate. Poporul roman este un popor gregar. Imi plec palaria in fata marilor oameni, putini la numar, din Romania. Nu doresc sa ii ofensez, dar intra cu sau fara voia lor – mai mult cu, decat fara – in multime cum intra lupul in turma: o mananca pe toata! Suntem de o indolenta si de o lene comunista nemaiintalnite nicaieri in tot firul istoriei lumii, de o lipsa de respect, de o inactivitate si de o emfaza nemaiintalnite nici la Creanga. Continuam sa vegetam, continuam sa barfim si continuam sa injuram si sa fim imbecili. Un “Doamne ajuta” si am bifat salvarea.
Dar noi nu trebuie sa ne incarcam creierul cu toate aceste probleme! Carpe diem! Traiasca ziua de azi si D-zeu sa-i ierte pe martirii revolutiei comuniste! Paine si circ. Da-i porcului laturi iar el va inceta sa mai guite. Aici intra spiritul poporului roman. Numai sa nu fie in zi de luni. Toti stim cat de apasatoare e aceasta zi. Si nu vrem sa-i deranjam din letargie.
Be First to Comment