Matrix: Fiinta vie captiva intr-o Persoana fictiva de catre Statul corporatie

Ti se spune ca singurii Suverani din lumea asta sunt: 1. descendentii din familiile regale si 2. Papa (Suveranul Pontif). Constitutia spune ca suveranitatea e colectiva, ea apartine poporului, dar ca e data reprezentantilor alesi (Guvernul si aparatul administrativ nu sunt “reprezentanti alesi”). Constitutia mai spune la art. 2 (2) ca “Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu” (Ceea ce e corect, vom vedea mai jos, deoarece o entitate virtuala nu poate fi suverana; suveranitatea este un atribut al oamenilor).

Aparent se pare ca lucrurile ar sta chiar asa. Un Matrix in care Fiinta vie nu mai este suverana, este captiva intr-o Persoana fizica (omul de paie) de catre Statul corporatie, fiind îngropata în mizerie, și victima a nesiguranței, sclava a ignoranței, demna de mila Suveranului (Pontif)… Pentru ca asta suntem!

Practic realitatea ar fi o fictiune numita Matrix, ce este construita in jurul unor persoane fizice (asemanatoare persoanelor juridice), ce sunt niste instrumente juridice fictive purtatoare de drepturi si obligatii, asociate fiintelor umane, pusa in opera de catre Stat (Guvern) care de fapt este o corporatie financiara, cu scopul de a controla total masele de indivizi si de a le lua produsul energiei lor prin sistemul de impozitare si taxare. Am zis bine?

In ultima perioada, am tot intalnit diverse articole si videouri despre acest lucru ce suscita curiozitatea si interesul de a afla mai multe detalii. De cele mai multe ori informatia oferita e partiala, trunchiata, incompleta, lipsind exact acele detalii cu aplicabilitate la viata reala: adica “cum fac, efectiv?” Toata lumea povesteste cum si-a luat Certificatul medical constatator al nascutului viu si cum a devenit suveran peste noapte, schimbandu-ti numele si confectionand un buletin de identitate handmade. Unii se mai pierd in a defini un Trust, altii s-au blocat la UCC sectiunea 3 art 305, Legea Maritima etc.

Intrebarile sunt mai complexe si ce nu inteleg eu, de exemplu, este ce face omul cu persoana sa fizica dupa ce a intrat in posesia certificatului medical de nascut viu? Cum devine suveran, care sunt pasii efectivi legali? Persoana fizica are un patrimoniu, este ancorata intr-o fictiune juridica, are un credit la casa, la masina, poate are procese pe rol in care este chemata sa raspunda juridic sau poate a suferit o nedreptate si are de recuperat niste sume de bani de la o asigurare urmare a unui accident, circula cu autoturismul pe drumurile publice si poate face un accident, poate rani o alta persoana fizica, incaseaza salariu, venituri, chirii, etc etc. Simpla renuntare la cartea de identitate si la CNP, adica la persoana fizica fictiva, nu cred ca poate fi raspunsul pentru ca omul suveran sa poata continua sa interactioneze intr-o forma de organizare sociala cu alti oameni suverani si/sau cu persoane fizice care nu au reusit sa devina oameni suverani. Cum te identifici in raport cu banca unde ai creditul, de exemplu? Cum te pot trage la raspundere daca mi-ai tamponat masina, alt exemplu? Etc, etc.

Povestile le-am auzit. Avocati care sa scrie despre acest lucru nu am vazut, probabil pentru ca nu au habar sau nu au voie sa ciripeasca. Deci, sa investigam singuri sa vedem unde ajungem cu rationamentul. Incerc sa creez un schelet la care sa contribuiti si voi comentand acest articol.

POVESTEA OMULUI DE PAIE, STRAWMAN

“Teoria susține că un individ are două persoane. Unul dintre ei este o ființă umană fizică, tangibilă, iar celălalt este persoana juridică, adesea denumită ficțiune juridică. Când se naște un copil în S.U.A., se eliberează un certificat de naștere, iar părinții solicită un număr de securitate socială. Suveranii spun că guvernul folosește acel certificat de naștere pentru a crea un cont secret al Trezoreriei pe care îl finanțează cu o sumă cuprinsă între 600.000 și 20 de milioane de dolari, în funcție de sistemul de credință suveran. Prin urmare, drepturile fiecărui nou-născut sunt împărțite între cele deținute de bebelușul în carne și oase și contul corporatist al companiei.[1] Susținătorii teoriei cred că dovezile se găsesc pe certificatul de naștere. Deoarece multe certificate arată toate majusculele pentru a scrie numele unui copil, JOHN DOE (în cadrul teoriei Strawman) este numele „omului de paie”, iar John Doe este numele „adevărat” al copilului. Pe măsură ce copilul crește, majoritatea documentelor legale vor conține majuscule, ceea ce înseamnă că permisul său de conducere eliberat de stat, permisul de căsătorie, înmatricularea mașinii, cazierul judiciar, factura de televiziune prin cablu, corespondența de la IRS etc. la omul său de paie și nu la identitatea sa suverană.[1] În realitate, utilizarea tuturor literelor majuscule este de obicei făcută pentru a face anumite afirmații clare și vizibile, deși nu este întotdeauna cazul.[9]” (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Strawman_theory)

Deoarece un om de paie nu este o persoană adevărată, el există doar în mediul în care a fost creat, cum ar fi statul. Cu aceasta, orice face o persoană în afara statului (sau a mediului în care a fost creat omul de paie), nu o afectează în viața personală. În mod similar, alegerile lor personale nu pot fi dictate de stat. În 1933, de omul de paie a început să beneficieze guvernul. Când Statele Unite au depus faliment în 1933, guvernatorii statului au promis că vor furniza fondurile necesare utilizând activele care aparțineau tuturor oamenilor statului. Din nefericire pentru guvern, aceștia nu au putut folosi bunurile care existau în afara puterii statului, inclusiv proprietatea privată. Cu aceasta, guvernul a conceput o modalitate de a reduce decalajul dintre stat și popor. Acest pod era omul de paie. Pentru a pune în aplicare acest lucru, guvernul a impus ca toate certificatele de naștere să fie înregistrate la Departamentul de Comerț și ca toate numele să fie documentate cu majuscule. Acum, legat de stat de la naștere, a devenit responsabilitatea oamenilor să uniformizeze datoria țării. Datorită acestui sistem, singurul mod în care cetățenii pot beneficia de serviciile țării este prin omul de paie. (sursa: https://www.upcounsel.com/what-is-a-straw-man-in-legal-terms)

 

STATUL CORPORATIE

 

Ca sa definim terminologia, o “Corp-oratie” inseamna un “mort (corps) vorbitor (oratio)”.

În esență, omul de paie este o entitate comercială pentru a da posibilitatea altor entitati comerciale sa poata avea o interactiune, sa poata discuta cu fiinta vie la care este atasat. O entitate comerciala, adica fictiva, prin ea insasi, nu poate relationa cu o fiinta vie.

Entitatile comerciale de dimensiuni mari mai sunt denumite si “Corporatii”, iar Statul Roman, de exemplu, este o corporatie financiara din 1991, statut obtinut prin LEGEA Nr. 28 din 15 martie 1991 pentru acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind Corporatia Financiară Internationala (C.F.I.). Aceasta inseamna ca intreg aparatul administrativ central si local de Stat nu este altceva decat o structura de “departamente” si “divizii” ale unei Corporatii. Parlamentul actioneaza in calitate de Consiliu de Administratie, Primul Ministru (care are in subordine Ministrii) acxtioneaza ca un Director General, Ministrii sunt Directori de Departamente, fiecare pe departamentul lui, iar aparatul local si central sunt niste filiale, sucursale sau entitati juridice in subordinea Corporatiei.

Ca succesiune a legilor in timp, Statul Roman a devenit mai intai Corporatie in martie 1991 si apoi a adoptat Constitutia Romaniei in noiembrie 1991., ceea ce inseamna ca in fapt Constitutia este de fapt un Regulament de ordine interioara a Corporatiei Romania. Statul Roman nu are act de infiintare ca Stat ce apartine poporului, asa cum il gandim cu totii in mod uzual.

Se pune si problema jurisdictiei aplicabile Corporatiei Financiare Internationale “Statul Roman” care are sediul in Washington DC. Titlul 18 din United States Code, Sectiunea 7 spune asa:

 

The term “special maritime and territorial jurisdiction of the United States”, as used in this title, includes: (1) The high seas, any other waters within the admiralty and maritime jurisdiction of the United States and out of the jurisdiction of any particular State, and any vessel belonging in whole or in part to the United States or any citizen thereof, or to any corporation created by or under the laws of the United States, or of any State, Territory, District, or possession thereof, when such vessel is within the admiralty and maritime jurisdiction of the United States and out of the jurisdiction of any particular State.

Iar Title 28 USC 3002 (15)(A) ne spune ca: “United States” inseamna o Corporatie Federala.

Acest text este extrem de important intrucat statueaza faptul ca oricare corporatie creata pe teritoriul Statelor Unite se gaseste sub jurisdictia legii maritime a Statelor Unite, inclusiv Corporatia Financiara Internationala.

Intrebarea urmatoare este: cum poate Statul Corporatie entitate fictiva sa aiba un raport juridic cu un om, o fiinta vie? Se pare ca declara moarta fiinta vie (vom vedea mai jos cum) si ii creeaza un avatar fictiv numit Persoana Fizica, careia ii confera statut de corporatie (asemanator structurii unei persoane juridice), ii opreste certificatul medica constatator al nascutului viu si o pune la munca pentru a castiga niste hartii fictive fara valoare pe care trebuie sa le converteasca intr-un produs finit.

O intrebare fireasca: de ce Statul trebuie sa declare fiinta vie ca fiind moarta pentru a putea avea un raport cu ea si nu o recunoaste pur si simplu, urmand sa ii creeze acest avatar numit persoana fizica pentru a putea interactiona cu ea? Raspunsul e simplu: in primul rand, fiinta vie va deveni beneficiarul Trustului si nu ar mai putea fi obligata sa plateasca taxe si nu ar mai putea fi considerata debitor pentru creditele luate de catre Stat in numele ei.

O corporatie, o persoana fizica sau juridica pot exista numai in fictiunea legala ce alcatuieste dreptul pozitiv, adica sistemul juridic din Matrix, ele nu exista in dreptul natural. Exercitiul unui drept al omului este o problema de ordin mental pentru ca persoanele fizice nu pot avea drepturi ale omului. Cine se confunda pe el cu persoana lui fizica merita sa fie tratat ca un debil mintal.

Jurisdicția in rem asupra unui bărbat sau a unei femei poate exista numai dacă bărbatul sau femeia este un sclav (vezi mai jos la discutia despre interesul Statului), adică o proprietate sau res (un obiect), caz în care aducerea sa în justiție nu este diferită de cea în cazul în care el sau el ar fi un cal sau alte bunuri. Vezi THE ZONG (G REGSON V. G ILBERT), 99 E.R. 3:233 (K.B. 1783). Guvernele pot câștiga doar o jurisdicție fictivă in rem asupra bărbaților prin crearea diferitelor dispozitive legale (persone) pentru ca acești bărbați să își asume un control limitat (de exemplu, cetățean, contribuabil, șofer etc.). Întrucât dispozitivul este ficțiune legală, o falsitate făcută adevărată prin forța legii, această persoană este de fapt o persoană juridică. obiect sau res. La fel ca în teatru, personajul („persoana”) este separat de bărbatul sau femeia care joacă rolul; prin urmare, pot exista persoane artificiale, dar nu oameni artificiali; persoane fizice, dar nu și bărbați fizici. AMERICAN LAW & PROCEDURE, vol. XIII, cap. V, § 65, p. 156-157.

 

TOTUL INCEPE CU BULELE PAPALE

 

“No one can remain indifferent to the lot of his brothers and sisters who are still buried in wretchedness, and victims of insecurity, slaves of ignorance. Like the heart of Christ, the heart of the Christian must sympathize with this misery: “I have pity on this multitude”.
(“Nimeni nu poate rămâne indiferent la soarta fraților și surorilor sai care sunt încă îngropați în mizerie, și victime ale nesiguranței, sclavi ai ignoranței. Ca și inima lui Cristos, inima creștinului trebuie să simpatizeze cu această mizerie: “Mi-e milă de această mulțime”.)
Pope Paul VI, Populorum Progressio

 

Stiai ca se spune ca ești sclav al imperiului roman încă de la naștere? Certificatul tău de naștere este un contract cu Roma care practic te-a declarat mort și pierdut în mare? Stiai ca Holy See (sau Holy Sea) este de fapt Biserica Catolica Romana?

Vom săpă în istoria trustului care a fost creat în secolul al XIII-lea și a sclavagizat omenirea de pe Pământ de atunci.

Unam Sanctum este unul dintre cele mai înfricoșătoare documente ale istoriei și cel mai citat ca document primar al Papei, susținând puterea globală. În 1302, Papa Bonifaciu emite infama sa bula papală Unam Sanctum, primul Trust infiintat express. El a pretins controlul asupra întregii planete, ceea ce l-a făcut rege al lumii: „În plus, declarăm, proclamăm, definim că este absolut necesar pentru mântuire ca fiecare creatură umană să fie supusă pontifului roman”. (Unam Sanctum, sfinția sa Papa Bonifaciu, 8 noiembrie 1832). Nu este doar primul Trust din istorie, ci și cel mai mare Trust care a fost conceput, deoarece revendică întreaga planetă, dar tot ce este pe ea este transmis în Trust.

Pentru a celebra Trustul, el a comandat o ciudatenie placată cu aur în formă de con de pin, cu o coroană elaborată în față. Conul de pin este un simbol străvechi al fertilității și unul asociat în mod tradițional cu Ball, precum și cultul lui Cybele. De asemenea, reprezintă glanda pineala din centrul creierului nostru, cristalină, care ne permite accesul la Sursă. De aici conul de pin înalt de treisprezece picioare în Piața Vaticanului.

Papa Bonifaciu al VIII-lea a fost primul lider din istorie care a creat conceptul de Trust, dar primul trust testamentar care creează o proprietate (estate) decedată a fost creat de Papa Nicolae al V-lea în 1455 prin bula papală Romanus Pontifex. Aceasta este doar una dintre cele trei bule papale care intereseaza in acest demers. Acest bule a avut ca efect transmiterea drepturilor de folosință a terenului ca proprietate din trustul expres Unam Sanctum către controlul pontifului și al succesorilor săi in vesnicie. Prin urmare, toate pământurile sunt revendicate drept pământ al coroanei. Această primă coroană este reprezentată de primul trust Cestui Que Vie creat la nașterea unui copil. Ne privează de toate drepturile și titlurile asupra pământului.

Cea de-a doua coroană a fost creată în 1481 prin bula papală Aeterni Regis, adică coroana veșnică, fiind doar a doua dintre cele trei bule papale pe care le-a încredințat testamentar. Această bula papală a creat Coroana Aragonului, Coroana Spaniei și este cel mai înalt suveran și cel mai înalt dintre toți sclavii romani, supus stăpânirii pontifului roman. Spania a pierdut coroana în 1604, când a fost acordată regelui Iacob, primul al Angliei de către Papa Paul al V-lea, după trecerea cu succes a uniunii coroanelor sau a comunității în 1605, în urma operațiunii cu steag fals a loviturii de stat. Coroana a fost pierdută în cele din urmă de Anglia în 1975, când a fost returnată Spaniei și regelui Carlos I, unde a rămas până în prezent. Această a doua coroană este reprezentată de al doilea trust Cestui Que Vie creat la nașterea unui copil și prin vânzarea certificatului de naștere, este un bond pentru banca centrală a națiunii, lipsindu-ne de proprietatea trupului nostru și condamnându-ne la servitute perpetuă ca persoană romană sau sclav.

A treia coroană a fost creată în 1537 de către Paul al III-lea prin bula papală Convocation menită și să deschidă the Council of Trent. Este al treilea și ultimul act testamentar și trust testamentar înființat pentru revendicarea tuturor sufletelor pierdute pierdute pe mare. Venicienii au asistat la crearea primului act Cestui Que Vie până în 1540. Folosirea acestei bule papale este baza unei autorități ecleziastice a lui Henric al VIII-lea. Această coroană a fost acordată în secret Angliei în colectarea sufletelor pierdute. Coroana a fost pierdută în 1816, din cauza falimentului deliberat al Angliei incredintat catre Temple Bar, care a devenit cunoscut sub numele de Crown Ball, sau pur și simplu The Crown. Această a treia coroană este reprezentată de al treilea trust Cestui Que Vie, creat atunci când un copil este botezat. Certificatului de botez este titlul sufletului care este dat Bisericii prin inregistrare. Astfel, fără titlu legal asupra propriului suflet ni se va refuza calitatea juridică și vom fi tratați ca lucruri, marfa fără suflet asupra căreia Curtea este acum în măsură să aplice legal legea maritimă legata de trustul Cestui Que Vie.

Este un trust testamentar temporar creat pentru prima dată în timpul domniei lui Henric al VIII-lea al Angliei prin Cestui Que Vie Act până în 1540 și actualizat de Carol al II-lea, prin actul Cestui Qui Vie Act din 1666, în care o proprietate poate fi afectată în beneficiul unei persoane, presupus pierduta sau abandonata pe mare și, prin urmare, presupusa moarta.

Fiecare trust Cestui Qui Vie creat începând cu anul 1933 reprezintă una dintre cele trei coroane reprezentând cele trei revendicări de proprietate ale cultului roman: proprietate imobiliară – pământ, proprietate personală – trup, și proprietate bisericească – suflet, fiecare corespunde exact celor trei forme de drept practibil intr-o sala de judecata:

– dreptul comercial corporativ, unde judecătorul proprietarului respectiv

– dreptul maritim si canonic, testament unde judecatorii este bancherul

– talmudic, unde judecătorii este preotul.

Mai amintim si cum se declara Papa, pentru a avea un tablou mai complet:“We also define that the holy apostolic see, and the Roman pontiff, holds the primacy over the whole world, that the Roman pontiff is the successor of blessed Peter, prince of the apostles, that he is the true vicar of Christ, the head of the whole Church and the father and teacher of all Christians, and that to him was committed in blessed Peter the full power of tending, ruling and governing the whole church, as is contained also in the acts of ecumenical councils and in the sacred canons (COUNCIL OF FLORENCE, 1439).”

Va recomand sa cititi si Vatican I’s Dogmatic Constitution Pastor aeternus on the Church of Christ: https://www.ewtn.com/catholicism/teachings/vatican-is-dogmatic-constitution-pastor-aeternus-on-the-church-of-christ-243

 

CESTUI QUI VIE ACT 1666. DISPARUTII PE MARE

 

În anul 1666 regele declară toți oamenii din regat morți, pierduți pe ape. Astfel toate proprietățile lor au întrat în posesia regelui, iar cine vroia să-și recupereze proprietatea trebuia să se declare viu, în viață. Mortul și dispărutul își pierd drepturile. Numele scrise cu majuscule din documentele emise de Stat in numele persoanei fizice sunt numele fiintelor vii declarate decedate, asa cum sunt cele ale persoanelor juridice corporatii, entitati moarte.

Legile Cestui Qui Vie din 1666 și 1707 se referă la prezumția de deces în anumite circumstanțe. Legea din 1666 a fost “pentru a reduce inconvenientele cauzate de lipsa de dovezi privind decesul persoanelor care se află dincolo de mări sau care lipsesc, de ale căror vieți depind averile lor” (“for Redresse of Inconveniences by want of Proofe of the Deceases of Persons beyond the Seas or absenting themselves, upon whose Lives Estates doe depend”), iar legea din 1707 a fost “pentru a descoperi mai eficient decesul persoanelor care se pretinde că sunt în viață, în detrimentul celor care pretind averi după moartea lor” (“for the more effectual Discovery of the Death of Persons pretended to be alive to the Prejudice of those who claim Estates after their Death”). Acest subiect general a fost recent abordat în Legea privind prezumția de deces din 2013. Deși Camera Comunelor obișnuia să se întrunească în privat în secolul al XVII-lea, legea nu a fost adoptată în secret: după ce a fost adus de la Camera Lorzilor, proiectul de lege (numit “Proprietati pentru cei in viata” în Jurnalul Camerei Comunelor) a fost citit a doua oară miercuri, 6 februarie 1667 (stil nou – în stilul vechi, anul calendaristic 1666 se încheia la 25 martie 1667) și a fost adoptat joi, 7 februarie, cu o condiție cu care Camera Lorzilor a fost de acord în ziua următoare. Actualul titlu scurt a fost dat prin Legea de revizuire a legii privind statutul din 1948.

Actul Cestui Que Vie din 1666 a fost creat în timpul sau după marele incendiu de la Londra pentru a se asigura că proprietatea persoanelor fizice este pusă într-un trust supravegheat de guvern, deoarece mulți erau morți sau ar fi putut fugit în timpul crizei. Datoria lor era să aibă grijă de proprietatea unei persoane până când se întorc și se declară în viață.

Actul Cestui Que Vie din 1707 a fost creat pentru a se asigura că fiecare individ care se pretinde în viață poate avea acces înapoi la moșiile lor și poate primi despăgubiri pentru timpul în care au fost plecați și pentru chiriile și utilizarea acestor proprietăți și proprietăți să fie returnate (sau un parte din) proprietarilor lor de drept – Acest act este remediul și declarațiile pe propria răspundere trebuie depuse la un biroul al înaltelor curți ale cancelariei.

 

1. An Act to put right any misunderstanding by proof of the “Death of a Person beyond the Seas” or not existing themselves, upon whose property does depend.

Public Notice that Cestui que vie (Public NAME/Body Corporate/Beneficiary/Interested party to property in estate) has gone beyond Sea, and the party entitled to receive the estate, the grantor (Government through the law of reversion), cannot find out whether they (Beneficiary/Interested party to property in estate) is alive or dead. It is a fact that, diverse Lords of Manors and others have granted Estates by Lease for one or more lives, or else for years determinable upon one or more life or lives. And it has often happened that such people for whose lives such Estates have been granted have gone beyond the Seas or absented themselves for many years (not used the estate). The person who is renting and granting the property and the person who is entitled to have the property back cannot find out whether such person (Beneficiary/Interested party) be alive or dead (because the estate property has NEVER been used).  By reason of such, the person who is renting and granting the property and the person who is entitled to have the property back have been held out of possession of their estate for many years after all the lives upon which such Estates depend are dead in regard that the person who is renting and granting the property and the person who is entitled to have the property back,   have brought Actions for the recovery of their interest  and it has been proven that the death of their Tenants(User of the NAME and interested party) when it is almost impossible for them to discover the same. For remedy of which mischief(damage caused by another person’s action or inaction) so frequently happening to such person who is renting and granting the property or the person who is entitled to have the property back.

Its important to note that we are granted a tenancy on land or lease and are assumed to be dead by declaration of this Act because, at common law, the owner has a reversionary interest in the property they own upon any death in absentia.

http://encyclopedia.thefreedictionary.com/death+in+absentia

“Most countries have a set period of time (seven years in many common law jurisdictions) after which an individual is presumed to be dead if there is no evidence to the contrary. However, if the missing individual is the owner of a significant estate, the court may delay ordering a death certificate to be issued if there has been no real effort to locate the missing person. If the death is thought to have taken place in international waters or in a location without a centralized and reliable police force and/or vital statistics registration system, other laws may be in effect.“

https://en.wikipedia.org/wiki/Intestate#England_and_Wales

Intestacy is the condition of the estate of a person who dies owning property greater than the sum of their enforceable debts and funeral expenses without having made a valid will or other binding declaration. Alternatively this may also apply where a will or declaration (perhaps the decleration of Cestui Que Vie Act 1666) has been made, but only applies to part of the estate, the remaining estate forms the “Intestate Estate.”

Intestacy law, also referred to as “the law of descent and distribution” or “intestate succession statutes”, refers to the body of law that determines who is entitled to the property from the estate under the rules of inheritance.

In England and Wales the Intestacy Rules have been uniform since 1925 in the Administration of Estates Act 1925. Some other very important Acts were passed this year also. Some of these are:

Finance Act 1925  Law of Property Act 1925  Trustee Act 1925

 

2.Cestui que vie (Public NAME/Body Corporate/Beneficiary/Interested party to property in estate) remaining beyond Sea for Seven Years continually and no proof of their lives, Judge in Action to direct a Verdict as though Cestui que vie (Public NAME/Body Corporate/Beneficiary/Interested party to property in estate) were dead.. If such person for whose life such Estate has been or shall be granted as aforesaid shall remain beyond the Seas or elsewhere absent themselves in this Realm by the space of seaven (this is how they have spelt seven in the actual Act) years together and no sufficient and evident proof be made of the life of such a person respectively in any Action commenced for recovery of such estate  by the person who is renting and granting the property or the person who is entitled to have the property back, in every such case the person upon whose life such Estate depended shall be accounted as naturally dead. And in every Action brought for the recovery of the said estate by the person who is renting and granting the property or the person who is entitled to have the property back, their Heires or Assignes(donner/grantor/assignor),  Judges before whom such Action shall be brought shall direct the Jury (direct them to the law, just made I might add) to give their Verdict as if the person (Beneficiary/Interested party) so remaining beyond the Seas or otherwise absenting himself were dead.

So we see that the interest granted to us in the estate in the name of our person, is judged to have been unused and has created a possible damage through inaction. The government have the right to take back the estate property they granted but they do not issue a death certificate untill they are sure that the interested party who is leasing the estate (for ther duration of their life) is actually dead.

 

3.If the presumed dead Man proves to be alive, then the Title is revested. Law suite means benefit which derives from estate rights and claims. Provided always That, if any person  shall be evicted(deprived of possession) out of any Lands or estates  by virtue of this Act, and afterwards if such person upon whose life Estate depend shall return again from beyond the Seas, or shall on proof in any Action to be brought for recovery of the same [to] be made appear to be living; or to have been living at the time of the Eviction (Evidenced by the Birth Certificate and being an equitable interest in the estate property), That then and from thence forth the Tennant (NAME/Beneficiary) or private person leasing the granted estate by the tenant who was outed of the same, his or their ExecutorsAdministrators or Assigns shall or may re-enter, repossess(to take back property through judicial processes), have hold(To maintain ownership of a security over a long period of time) and enjoy the said Lands (Real estate or property) or interest in his or their former Estate for and during the Life or so long term as the said person upon whose Life the said Estate depend shall be living, and also shall upon Action or Actions to be brought by him or them against the person who is renting and granting the property, the person who is entitled to have the property back, or (Public NAME/Body Corporate/Beneficiary/Interested party to property in estate) in possession, or other persons respectively which since the time of the said Eviction received the Profits of the said Lands  (Real estate or property) or (interest)recover for damages the full Profits of the said Lands(Real estate or property) or interest to the estate respectively with lawful Interest for and from the time that he or they were outed of the said Lands (Real estate or property)  or (interest) , and kept or held out of the same by the said person who is renting and granting the property, the person who is entitled to have the property back, or users of the estate or other persons who after the said Eviction received the Profits of the said Lands (Real estate or property) or (interest) or any of them respectively as well in the case when the said person whose Life such Estate did depend. Or shall be dead at the time of bringing of the said Action or Actions as if the said person then living. (sursa: https://theforgottenlaw.com/cestui-que-vie-act-1666/)

 

TRUSTUL EXPRES

 

Se spune, deci, ca schema de sclavagizare a fiintei vii ar fi incheierea prin intermendiul certificatului de nastere al persoanei fizice a unui Trust intre parinti, fiinta vie, persoana ei fizica si Stat (incheiat de catre parintii fiintei vii in momentul solicitarii certificatului de nastere al copilului la starea civila), in care beneficiarul este Statul.

Parintii sunt “the settlor, the trustors”, constituitorul trustului prin care incredinteaza patrimoniul viitor al copilului catre o corporatie financiara numita Statul Roman cu sediul in District of Columbia, Washington reprezentata de ofiterul starii civile si devine “the trustee”, administratorul patrimoniului copilului.

Intrucat copilul este considerat “pierdut pe mare”, adica decedat, asa cum ne aminteste si art 32A – Dovada certificatului – din Trustee Companies Act 1964 No 6 din Australia (ce face parte tot din isstemul de common law anglo-saxon): “(1) Când o societate fiduciară este executor sau administrator, sau este, potrivit legii, autorizată să administreze averea oricărei persoane decedate, un certificat eliberat sub sigiliul societății fiduciare, care să ateste: […] (c) numele, reședința și ocupația persoana decedata, este, în ciuda oricărei legi sau alte legi contrare, să fie acceptată în toate scopurile ca dovadă prima facie (fără prezentarea vreunei alte dovezi): (d) de decesul persoanei decedate și (e) a numirii societății fiduciare ca executor sau administrator sau a dreptului societății fiduciare de a administra succesiunea” Statul devine si beneficiar al fructelor produse de patrimoniului viitor al copilului prin persoana sa fizica.

De amintit trustul in sistemul anglo-saxon (cel care guverneaza corporatia Financiara Statul Roman) este un instrument extrem de flexibil si ca “o persoană care creează un trust il poate modela în orice formă dorește” PERRY ON TRUSTS, I, §§ 67, 287 (4th Amer. ed.); UNDERHILL ON TRUSTS, p. 57 (Amer. ed.).

DECLARAȚIA TRUSTULUI este instrumentul care constituie trustul. S-a remarcat în legea trustului că nu sunt necesare expresii tehnice pentru a crea o declarație valabilă, atâta timp cât cuvintele utilizate clarifică intenția constitutorului de a crea trustul sau de a conferi un beneficiu de un fel care ar fi cel mai bine realizat sub forma a unui trust. Un instrument de încredere nu trebuie să fie neapărat o declarație, deoarece un trust poate fi, și adesea este, format dintr-un simplu acord. Rezultatul final este crearea unei entități juridice de bună-credință (pentru ca parintii sunt de buna credinta la declararea nasterii copilului) cu propria sa personalitate juridică separată și distinctă, cu drept de a acționa în judecată și a fi dat în judecată și de a funcționa ca persoană în comerț de către și prin administratorul său.

CORPUS-ul trustului este proprietatea deținută în trust in numele beneficiarului, chiar obiectul cel mai important al declarației. Trebuie remarcat faptul că practic orice lucru poate fi constituit în trust.

Ceea ce poate fi surprinzător este că orice trust își poate împărți patrimoniul în acțiuni și poate emite certificate. Puterea de a emite certificate și obligațiuni și de a folosi un sigiliu oficial (va amintiti de sigiliul ofiterului de stare civila?) nu a fost niciodată limitată la corporații. Administratorul unui trust expres este împuternicit prin termenii și prevederile instrumentului de trust să emită certificate nu numai de dobândă benefică (beneficial interest), ci și de dobândă de capital (capital interest). În general, dobânda benefica este cea care este deținută de beneficiarul trustului, care are dreptul la o anumită cotă proporțională din activele trustului pe durata vieții sau la încetarea trustului.

Trust Unit Certificate (Certificat de Unitate Trust) înseamnă un certificat, în forma aprobată de Administrator, care evidențiază una sau mai multe Unități Trust, emis și certificat în conformitate cu prevederile legale. Certificat de unitate înseamnă un certificat emis de Companie, care evidențiază deținerea sau una sau mai multe unități (instrument ce seamana cu Certificatul de nastere, unitatea fiind copilul). Fiecare certificat de unitate va purta următoarea legendă:„Acest certificat dovedește un interes în NUME PRENUME (a se vedea mai jos despre interesul Statului) și va fi o garanție certificată (certificated security, adica un certificat [de nastere] cu rol de cambie sau titlu de valoare, emis sub forma de act autentic!) în sensul articolului 8 din Codul comercial uniform și Codul comercial uniform al oricărei alte jurisdicții.” Această prevedere nu va fi modificată și nici o astfel de modificare pretinsă a acestei prevederi nu va intra în vigoare până când toate certificatele restante nu au fost predate pentru anulare.

[ Certificated Security. (i) The securities described in Section 2.1 which are certificated securities are governed by Article 8 of the Uniform Commercial Code of the jurisdiction in which each respective Pledged Entity (pledged inseamna gaj, entity este persoana fizica creata si pusa gaj la datoriile Statului) is organized, and without the prior written consent of the Collateral Agent, the Pledgor will not cause or permit any of such securities to be or become uncertificated or to constitute a security not governed by Article 8 of the Uniform Commercial Code of the jurisdiction in which the applicable issuer is organized. ]

 

TRUSTUL PRIN ECHITATE. LEGEA MARITIMA

 

Unii afirma ca ar decurge incepand cu al 7-lea an de viata de la data eliberarii certificatului de nastere al persoanei fizice, fara sa explice de ce. Corelatia pe care am gasit-o cu acesti 7 ani se gaseste in Cestui Qui Vie Act din 1666 unde spune ca “disparutul pe mare este declarat mort dupa trecerea a 7 ani de la data declararii disparitiei“. Este interesanta aceasta corelatie, intrucat “declararea disparitiei” din CQV Act ar echivala cu declaratia data de parinti in fata ofiterului de stare civila la momentul cand declara verbal solicitarea inregistrarii copilului la starea civila si eliberarea certificatului de nastere al persoanei fizice, iar ofiterul de stare civila retine certificatul medical constatator al nascutului viu, dat fiind faptul ca legea prevede ca retinerea documentelor unei persoane (in sens de om) se face, printre altele, “atunci cand persoana este declarata decedata” Art. 39 al.(1) Legea 119/1996 – a se vedea mai sus la Cestui Que Vie 1666.

Acest Trust ar fi guvernat de Legea Maritima, ceea ce ar plasa nascutul viu drept un produs maritim, comercial.

Ce este un Trust? Definiția clasică a unui trust este, în general, considerată a fi cea a lui Sir Arthur Underhill, pe care a stabilit-o în următorii termeni: “Un trust este o obligație echitabilă, care obligă o persoană (numită trustee) să se ocupe de proprietățile deținute de aceasta (numite proprietăți de trust, fiind deosebit de proprietatea sa privată) în beneficiul persoanelor (numite beneficiari sau, în cazuri vechi, , cestuis que trust), dintre care el însuși poate fi unul și oricare dintre care poate executa obligația.“

Această definiție recunoaște că trustul este aplicat prin echitate, mai degrabă decât prin dreptul comun. Dreptul comun nu recunoaște drepturile vreunei persoane asupra proprietății, altele decât proprietarul legal al acelei proprietăți și, în consecință, dreptul comun nu va recunoaște interesele echitabile ale beneficiarilor. Așadar, nu deținem proprietatea imobiliară conform dreptului comun, ci avem doar un interes echitabil față de proprietatea imobiliara, un titlu benefic și o dobândă, dar și, și mai important, o creanță privata asupra proprietății în capitaluri proprii.

Ce este Admiralty Law (legea admiralitatii)? Numită și lege maritima, este o combinație de drept american și internațional care acoperă toate contractele, delictele, vătămările sau infracțiunile care au loc pe apele navigabile.

Common Law este Law of the Land, creat de sute de ani dinaintea instantelor de judecata de catre oameni pentru oameni (cum sunt cele 10 porunci), in contrapozitie cu dreptul pozitiv, cu sistemul legal care nu trateaza cu oameni, ci cu statute, cu persoane (fizice si juridice), au la baza contractul.

Ceea ce multe dintre victimele acuzate de „crime” maritime nu realizează este că amiralitatea și jurisdicțiile maritime au fost fuzionate cu jurisdicțiile de drept și echitate în 1966. Toate cazurile de drept, echitate, amiralitate sau maritime, sunt acum clasificate drept „acțiuni civile”. Acțiunile civile maritime și de amiralitate necesită un contract între reclamant și pârât pentru ca reclamantul să aibă drept de judecată. Pentru ca reclamantul să aibă calitate și pentru ca instanța să aibă competență în materie, trebuie să existe un contract de bună-credință care să leagă acuzatul de jurisdicția penală maritimă. Acesta este fundamentul jurisdicției locului de desfășurare și competența în materie a instanței.

 

In England and Wales since 1969 the first notable development has proven to be almost wholly historical – the ironically peaceful “capture” of the Admiralty Court by the foremo st of the Courts of Common Law.
By Section 2 of the Administration of Justice Act of 1970 the Probate, Divorce and Admiralty Division of the High Court – popularly known as “wills, wives and wrecks” – was reconstituted as the Family Division and the Admiralty Court transferred to the Queen’s Bench Division with a status equal to that of the Commercial Court .

Toate cauzele maritime necesită un contract sau altă obligație de acest fel. Nu vă mai faceți griji pentru marginile de pe steag și începeți să căutați contractul. Respinge prezumția că există. Oricare ar fi presupunerea lor ca ar fi contractul sau obligația, fie că este vorba de cererea pentru permisul de conducere, înregistrarea nașterii, cartea de alegător sau altceva, gaseste-l astfel încât să puteți contesta validitatea instrumentului, oricare ar fi instrumentul care se presupune că este. Vezi cauzele de nulitate si valabilitate ale contractului.

Vom vedea, astfel, similitudini intre un tribunal (legea civila, maritima) si biserica (legea canonica, ecleziastica) care ne determina sa intelegem de ce suntem toti considerati considerati decedati in mare:

1. judecatorul (inclusiv avocatii si personalul auxiliar) este imbracat in negru exact ca si preotul;
2. in curtea de judecata se practica ritul confesiunii, ca la biserica, spovedania;

Deși toate instanțele sunt familiarizate cu acțiunea in personam (împotriva persoanelor), acțiunea in rem (împotriva lucrurilor) este cea care, deși practicată numai în dreptul maritim, funcționează pe furiș în fiecare instanță civilă și penală.

 

TEORIA NAVEI MARITIME COMERCIALE. ESTI O NAVA, “SHIP”

 

In Corpus Juris Secundum, Admiralty se spune ca “[FN2] The maritime law was developed for “men who go down to the sea in ships“.

 

ROMANIA: CADRU JURIDIC. FIINTA VIE. PERSOANA FIZICA

 

Se spune ca totul incepe cu Certificatul de nastere si atribuirea codului numeric personal. Aici este momentul in care persoana fictiva este creata, iar nascutul viu, adica omul suveran, este inlocuit cu persoana fizica, omul de paie, prin retinerea Certificatului medical constatator al nascutului viu de catre ofiterul de stare civila si inmanarea in schimb a certificatului de nastere al persoanei fizice.

Sa vedem reglementarea juridica:

ORDINUL Ministerului Sanatatii nr. 359 din 4 aprilie 2012 privind criteriile de înregistrare şi declarare a nou-născutului, reise ca:

1. Articolul 1: “Produsul de concepţie expulzat sau extras complet din organismul matern, indiferent de durata amenoreei ori vârsta de gestaţie, este declarat născut viu dacă prezintă după expulzie sau extragere unul dintre următoarele semne de viaţă: respiraţie spontană, activitate cardiacă (pulsaţii ale cordonului ombilical) ori contracţia voluntară a unui muşchi.”
2. Articolul 2 (1): “Acesta va fi înregistrat ca nou-născut viu în registrul de naşteri al unităţii în care s-a produs naşterea, imediat după expulzie, de către medicul de specialitate obstetrică-ginecologie care a asistat, a supravegheat sau a constatat naşterea, dacă vârsta gestaţională este mai mare de 24 de săptămâni”
3. Articolul 9: “Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru nou-născutul viu, cât şi pentru fătul născut mort, se întocmeşte pe formularul-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, data completării, data certă a naşterii, sigiliul/ştampila unităţii sanitare emitente, semnătura şi parafa medicului obstetrician care a asistat, a supravegheat sau a constatat naşterea.”
4. Articolul 13: “Declararea şi înregistrarea naşterii la starea civilă se fac de către părinţi în termenele prevăzute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
5. Articolul 14: “În cazul în care părinţii nu pot face acest lucru, spitalul în care a avut loc naşterea are obligaţia de a declara şi înregistra naşterea la starea civilă“

Din LEGEA nr. 119 din 16 octombrie 1996 si Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă; aprobata prin Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011, intelegem ca:

1. actul de nastere este un act de stare civila
   • Articolul 14: “Întocmirea actului de naștere se face de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor[…]”
2. actele de stare civila sunt inscrisuri autentice care dovedesc existenta Persoanei (persoanei fizice, omul de paie), nu al nascutului viu, omul suveran
   • Articolul 1: “Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului și al persoanei de către ofițerii de stare civilă[…]”
3. inregistrarea nasterii se face la cerere printr-o declaratie verbala a parintilor
   • Articolul 5 (1): “Înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă și înscrierea mențiunilor se fac la cerere, pe baza declarației solicitantului”,
   • Articolul 14^1(2) “Întocmirea actului de naștere se face pe baza declarației verbale a persoanelor prevăzute la art. 16, a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și, după caz, a certificatului de căsătorie al părinților[…]”, coroborat cu
   • Articolul 22(1): “Declarațiile privind înregistrarea actelor de stare civilă se fac în fața ofițerului de stare civilă, verbal, pentru înregistrarea nașterii și decesului, și în scris, pentru căsătorie[…]” din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă; aprobata prin Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011.
4. inregistrarea nasterii se face pe baza certificatului medical constator al nasterii
   • Articolul 30(1) “Înregistrarea nașterii în termenele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) se face în baza următoarelor documente: a) certificatul medical constatator al nașterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului[…]”
5. certificatul de nastere se elibereaza atat pentru nascutul viu, cat si pentru nascutul mort
   • Articolul 14^1(1) “Declararea nașterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu și în termen de 3 zile pentru copilul născut mort […] Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere[…]”.
   • Articolul 39(1) “În situația în care copilul născut viu a decedat și nașterea nu a fost înregistrată, se înregistrează mai întâi nașterea și apoi decesul”,
   • Articolul 40(1) “Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere” din Metodologie
6. atribuirea CNP
   • Articolul 22(1) “La înregistrarea nașterii, ofițerul de stare civilă atribuie cetățeanului român codul numeric personal, pe care îl înscrie în actul și certificatul de naștere, precum și în toate celelalte acte care privesc persoana în cauză.”,
   • Articolul 131(1) “La înregistrarea nașterii în registrele de stare civilă, persoanei fizice, cetățean român, i se atribuie un C.N.P., astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 290/2005, cu modificările și completările ulterioare” din Metodologie
7. ofiterul de stare civila are parafa si sigiliu proprii, ca si medicul care elibereaza certificatul medical constatator al nasterii
   • Articolul 23(3): “Ofițerul de stare civilă care întocmește actul semnează și aplică parafa proprie, precum și sigiliul special confecționat pentru activitatea de stare civilă[…]” din Metodologie
   • Articolul 30(1): “Înregistrarea nașterii în termenele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) se face în baza următoarelor documente: a) certificatul medical constatator al nașterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului” din Metodologie
8. parintii actioneaza ca reprezentanti legali ai nascutului viu:
   • Articolul 158 (2): “Pentru minorii care nu au acte de identitate, precum şi pentru cei puşi sub interdicţie, certificatul de naştere se eliberează părintelui sau reprezentantului legal.”
9. Art. 6: “(2) Actul de stare civila, intocmit in temeiul declaratiei, se semneaza de catre ofiterul de stare civila si de catre declarant.”
10. Art. 11: “(1) Este interzisa retinerea certificatelor de stare civila de catre orice persoana, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.” 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 97 din 14 iulie 2005:

1. cetateanul este titularul actului de identitate si este acelasi cu persoana fizica (adica cu omul de paie)
   • Articolul 11(1) “Actul de identitate este documentul care se eliberează, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, cetăţeanului român şi cu care se face dovada identităţii, a domiciliului şi, după caz, a reşedinţei titularului acestuia[…]” coroborat cu
   • Articolul 13(1) “Actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă a persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia[…]”
2. atribuirea CNP persoanei fizice:
   • Articolul 6: “(1) În vederea realizării evidenței cetățenilor români, fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naștere, un cod numeric personal, denumit în continuare C.N.P., care se înscrie în actele și certificatele de stare civilă și se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum și în Registrul național de evidență a persoanelor, denumit în continuare R.N.E.P.(2) C.N.P. reprezintă un număr semnificativ ce individualizează în mod unic o persoană fizică și constituie un instrument de verificare a datelor de stare civilă ale acesteia și de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate.”

Mai sus am intalnit unele institutii juridice precum “stare civila”, “persoana”, “data certa”, “inscris autentic” pe care incercam sa le definim si aprofundam, astfel:

1. Cod Civil, Art. 98: “Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă.” Astfel ca:
   • numele, domiciliul şi starea civilă sunt atribute elementare de identificare. (În jurisprudenţa contenciosului european s-a statuat că numele, domiciliul şi starea civilă, ca “atribute clasice” de identificare a persoanei fizice, cad sub incidenţa art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului).
   • codul numeric personal (CNP), codul de identificare fiscală, semnătura electronică extinsă sunt identificatori de persoane.
2. Art. 7 pct. 1. din Convenţia O.N.U. privind drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990: “copilul se înregistrează imediat după naşterea sa şi are, prin naştere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie[…]”, adica sa devino o persoana;
3. Cod civil, Articolul 25 (1): “Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice. (2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. (3) Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile.” (Sa nu ne lasam inselati de cuvantul “om”, intrucat nu se refera la fiinta vie, ci la “omul individualizat”, adica persoana fizica care are dreptul de a se individualiza prin actele si faptele de stare civila).
4. Code of the District of Columbia, § 19–1101. Definitions, (11): <“Person” means an individual, corporation, business trust, estate, trust, partnership, joint venture, association, or any other legal or commercial entity.> Probabil va intrebati de ce am adus in discutie un articol din Uniform Commercial Code aplicabil in Washington DC. Pentru ca este legea care guverneaza Corporatia Financiara Internationala la care “Statul Roman” a aderat, adica este legea aplicabila, vom vedea mai incolo.
5. IRC 7701(a)(1) does not refer to “person” in the usual sense of a living human being. Rather, Reg. 301.7701-1(a) instructs that the term “person” includes an individual, corporation, partnership, trust or estate, joint-stock company, association, syndicate, group, pool, joint venture or other unincorporated organization or group, guardian, committee, trustee, executor, administrator, trustee in bankruptcy, receiver, assignee for the benefit of creditors, conservator, or any person acting in a fiduciary capacity.
6. tot din Codul civil aflam ca:
   • Articolul 28(1): “Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.”
   • Articolul 34: “Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.”
   • Articolul 35: “Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.”
7. Cod proc. civ., Articolul 278(1): “Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: (…) 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public”
8. Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă; aprobata prin Hotărârea Guvernului nr. 64/ 2011, Articolul 12(1): “Registrele de stare civilă sunt documentele în care se întocmesc actele de naștere, de căsătorie și de deces.”
9. Cod proc. civ., Articolul 64(1): “Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege.”
10. Legea 31/1990 a societăţilor comerciale, Art.(7): “Actul constitutiv (n.n. – al persoanei juridice) dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.”
11. Despre înscrisul autentic se face referire in NCPC, sub aspectul noţiunii, la art. 257, iar sub aspectul puterii doveditoare la art. 258.
    • art. 257 alin. 1 se prevede că “inscrisul autentic este acela făcut de funcţionarul public, notarul public sau alt agent instrumentator competent în formele si limitele atribuţiilor prevăzute de lege“, iar
    • art. 258 alin. 1 prevede că “înscrisul autentic face deplină dovadă faţă de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la data şi constatările făcute personal de agentul instrumentator, în condiţiile legii.” Referirea la condiţiile legii, sunt la cele care stabilesc atribuţiile ce revin agentului instrumentator, în vederea autentificării înscrisului.
12. HG nr. 64 din 26 ianuarie 2011, Articolul 56: “Ofiţerul de stare civilă este obligat să reţină actul de identitate al celui decedat şi să-l anuleze.”

Inscrisul autentic:

• este insotit de o puternica prezumtie de veridicitate, care il dispenseaza pe cel care-l invoca de orice dovada
• data inscrisului autentic face dovada pana la inscrierea in fals
• inscrisurile autentice care constata obligatii au puterea unui titlu executoriu si pot fi duse la indeplinire fara sa fie necesara obtinerea unei hotarari judecatoresti.

Ceea ce nu reise din legislatie este ce se intampla cu Certificatul medical constatator al nascutului viu? Nu se precizeaza nicieri in lege ca el trebuie retinut de catre ofiterul de stare civila, iar in sensul legii, regula este ca actele se restituie asa cum au fost primite, adica in original, urmand ca administratia centrala sau locala sa pastreze copie dupa acel document. In practica, Certificatul se retine de catre ofiterul de stare civila si nu se mai poate recupera usor nici la cerere. De ce? De ce ofiterul de stare civila retine Certificatul medical constatator al nascutului viu? Nu este o infractiune. Echivaleaza aceasta retinere cu declararea mortii in plan juridic a fiintei umane?

• Atat art 30, al. 4 din HG nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, cat si art. 30 a. 2 din METODOLOGIA nr. 1 din 13 octombrie 1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, vorbesc despre restituirea “actelor de identitate ale parintilor si/sau declarantului precum si certificatele de stare civila ale acestora, păstrându-se fotocopii ale actelor de identitate ale părinţilor şi ale certificatului de căsătorie.” Art. 22 (2) “Ofiţerul de stare civilă este obligat să verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanta acesteia cu certificatele de stare civilă şi cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant sau existente în arhiva de stare civilă a primăriei“; (3) din Metodologie: “Certificatul medical constatator al naşterii şi certificatul medical constatator al decesului, precum şi declaraţiile de căsătorie se înregistrează, imediat ce se primesc, în registrul de intrare-ieşire”.
• Articolul 11 (1) din Legea 119/1996 spune ca “Este interzisă reținerea certificatelor de stare civilă de către orice persoană, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”, prin analogie.
• OG nr. 33 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverintelor de către autorităţile publice centrale şi locale, Articolul 4 “(1) Autorităţile publice centrale şi locale care eliberează certificate şi adeverinte vor retine copii de pe documentele eliberate.”, Articolul 1: “Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinte numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deţinute de acestea.”

Deducem pana aici ca:

Un om se naste. Daca se naste viu, institutia medicala unde a avut loc nasterea ii elibereaza un Certificat medical constatator al nascutului viu. Dupa cum reiese si din denumire, documentul eliberat de institutia sanitara Certifica nasterea fiintei vii. Acest certificat este recunoscut de catre Stat printr-o autoritate a sa numita Ministerul Sanatatii (organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica) care a reglementat eliberarea Certificatului (element al dreptului natural) printr-o norma de drept pozitiv (adica sistemul juridic ce se aplica persoanelo fizice si juridice). Adica Statul recunoaste nasterea fiintei vii.

Statul obliga, apoi, parintii nascutului viu (adica persoanele fizice – iar asta e o alta aberatie a Sistemului pentru ca o persoana fizica nu poate naste o fiinta umana; persoana fizica fiind o fictine juridica, o companie) sa solicite inregistrarea nasterii in sistemul de drept pozitiv la Starea Civila, printr-o procedura ce se desfasoara in fata unui “ofiter” de stare civila, reprezentant al Statului, ceea ce inseamna practic crearea Persoanei Fizice ce va reprezinta fiinta vie in relatiile sale cu intreg sistemul de drept pozitiv, cu celelalte entitati juridice fictive din acest Matrix.

Certificatul de nastere emis de starea civila = certificat de inregistrare al entitatii fictive numita Persoana Fizica (ca la firme, doar ca in cazul lor ca inregistrarea se face la Registrul Comertului). Copilul nascut viu va obtine astfel un Certificat de Nastere al Persoanei sale fizice si va pierde Certificatul medical constatator al nascutului viu care va fi retinut ILEGAL de catre ofiterul de la starea civila. Vedem ca este vorba despre o titulatura extrem de importanta, aceea de OFITER, si nu de un simplu functionar public, este o autoritate de rang inalt care reprezinta Statul caruia parintele ii incredinteaza copilul, in mod cu totul inconstient.

Un alt aspect interesant, in acest punct al declararii nasterii la starea civila si a furtului Certificatului medical constatator al nascutului viu de catre ofiterul de stare civila, este urmatorul: COMPANIA PERSOANA FIZICA PARINTELE actioneaza in calitate de firma/corporatie la momentul inregistrarii copilului la starea civila si prin obtinerea certificatului de nastere al copilului, de fapt, se creeaza COMPANIA PERSOANA JURIDICA COPIL. Tradus in cuvinte simple, e ca si cum firma PERSOANA FIZICA PARINTELE si-ar deschide o filiala sau o franciza numita PERSOANA JURIDICA COPIL.

Din acest moment, locul fiintei vii este luat de entitatea fictiva numita “persoana fizica” sau “omul de paie”, entitate care se confunda cu fiinta vie in mod aparent in viata zilnica, dar nu este una si aceeasi cu ea. Fiinta vie trece, astfel, din domeniul dreptului natural, common law, (unde era suverana si nu trebuia sa de-a socoteala Statului) pe domeniul dreptului pozitiv (unde se trezeste debitor al creditelor luate de catre Stat, platitor de taxe si impozite la Stat, si mai grav, ca apartine Statului, ca nu are proprietate etc).

FIINTA UMANA, prin Persoana sa fizica obtine, astfel, VALOARE COMERCIALA pe care va fi obligata sa o produca de-a lungul existentei sale (nu am sus “vietii” intrucat persoana fizica nu are viata) prin forta coercitiva a Statului.

Fără a avea naşterea înregistrată, adica fara sa-i fie creata Persoana fizica, omul nu poate nici macar sa detina o proprietate si sa faca agricultura pentru a_si produce mancarea, nu îşi poate dovedi identitatea, nu poate avea “o viata”, in cel mai basilar inteles al cuvantului, fiind deci exclus accesul său la societate de vreun fel sau altul, la spitale la tot. Persoanele care nu au fost înregistrate la naştere nu existǎ din punct de vedere administrativ în relaţie cu autoritǎţile statului român, şi ca atare nu pot intra în nici un fel de relaţii oficiale sau autorizate nici cu parteneri publici, nici cu parteneri privaţi (adica cu entitati fictive tip persoane fizice sau juridice). Ele nu sunt cetǎţeni (adica fictiuni juridice) ai statului român şi nici ai altui stat din punct de vedere legal, fiind astfel lipsite de cetǎţenie şi de drepturile asociate persoanei fizice. Aceste fiinte nu dispun de un cod numeric personal. În lipsa actelor de stare civilǎ şi de identitate, oamenii nu pot beneficia de nici un fel de serviciu social – educaţie, asistenţǎ medicalǎ, asistenţǎ socialǎ – cu excepţia asistenţei medicale de urgenţă.

Actul de identitate reprezinta inselaciunea cu care omul a fost echivalat cu persoana fizica, facand fiinta vie identica cu persoana fizica, astfel incat omul crede ca este identic cu plasticul numit act de identitate. Acest mecanism este inselaciunea prin care Statul are jurisdictie asupra ta a fiinta vie.

 

CONCEPTUL DE “INTERESUL STATULUI” DIN ART 1 LEGEA 119/1996

 

Articolul 1: “Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului și al persoanei de către ofițerii de stare civilă[…]”

Este de remarcat si faptul ca legea statueaza ca “inregistrarea nasterii ( adica a crearii persoanei fizice) se face in interesul Statului.”

Traducem mai intai termenul de “inregistrat” care este compus din:

• in = arata apartenenta, inauntrul, in cadrul
• regis = al regelui (lat.)
• trat = tratta (it.) = trafic, comert, poliza sau cambie

Revenind, ce inseamna acest lucru, care este interesul Statului la inregistrarea nasterii?

Raspunsul comun ar fi ca Statul are interes sa isi adauge inca un sclav pe lista. Raspunsul juridic este practic acelasi, explicatia fiind ca STATUL pretinde acest interes prin doctrina Parens Patriae (https://en.wikipedia.org/wiki/Parens_patriae).

Sub doctrina parens patriae STATUL este mama ta și tatăl tău. Esti dependent de STAT. Tata știe cel mai bine și știe ce este în interesul celor aflați în întreținere. Din cauza acestei doctrine a parens patriae care rezultă dintr-o legătură contractuală nedezvăluită cu STATUL, STATUL a dobândit interese în energia sau munca ta, contul tau bancar, mașina ta, casa ta, soțul tau și copiii tai. Dacă nu vă gestionați afacerile conform voinței STATULUI, STATUL va interveni și vă va gestiona afacerile în locul vostru prin avocații săi și instanțele maritime. STATUL vă poate spune pentru cât trebuie să vă asigurați mașina. STATUL vă poate spune cum să vă educați copiii, cum să vă disciplinați copiii, cum și când să vă vaccinați și să vă medicați copiii dacă sunt bolnavi. STATUL autorizeaza și plătieste profesorii cand cred că copiii tai dau dovadă de prea multă inițiativă în clasă. În cazul în care părinții copilului se opun și refuză interventia Statului, STATUL poate lua copilul departe de părinți pentru abuz asupra copilului. Părinții ar putea chiar să fie acuzați penal. Abuzurile continuă și continuă. Se întâmpla.

Dacă STATUL pretinde un drept sau un interes asupra oamenilor, înseamnă că STATUL tratează oamenii ca pe o proprietate, iar atunci când oamenii sunt tratați ca pe proprietate, ei sunt sclavi. Robia prin datorii sau peonajul este o formă de sclavie, iar sclavia este împotriva legii (peonage: any form of wage labor, financial exploitation, coercive economic practice or policy in which the victim or a laborer has little control over employment or economic conditions. Wikipedia).

Cum este insa posibil ca Statul, entitate fictiva de drept pozitiv, sa recunoasca o fiinta vie, element de drept natural, prin eliberarea unui certificat constatator al nasterii, in contextul in care intre Stat si nascutul viu nu este nici un raport juridic de nici o natura? Recunoasterea aceasta este un element ce creeaza un raport de vasalitate, de sclavie al nascutului viu in raport cu Statul?

 

Cum iesi din Matrix redevenind fiinta suverana?

 

Cum poate fiinta vie sa iasa din sistemul de drept pozitiv, sa redevina suverana sub tutela dreptului natural si sa scape de pozitia de sclav la care a fost redusa de catre Stat prin crearea persoanei sale fizice, dat fiind faptul ca tot ce a facut si realizat fiinta vie prin intermediul persoanei sale fizice este supus regulilor de drept pozitiv, adica sistemului juridic, economic si social creat in jurul persoanei fizice (si juridice)? Ma refer aici la tot ce implica viata asa cum o stim realizata prin persoana fizica: educatie, constructia unei case, job, functie, permis auto, business etc.

Iesirea din Matrix este inca una din intrebarile cheie la care trebuie sa gasim raspunsul adecvat sau sa vedem daca si cum au reusit altii acest lucru, procedural vorbind.

 

CONCLUZIE

 

Esti un sclav tinut intr-o colivie metaforica pe care, precum Neo, nu o poti atinge, gusta sau mirosi, o inchisoare creata de mintea oamenilor.

https://rumble.com/embed/vt87cz/?pub=4