Am crescut de 30 de ani fara mama, fara tata, fara bunici, la umbra unei democratii primitive, fara directie, pe care nici cei ce se impleticeau sa o pronunte cu toata gura sa ii mareasca pompzitatea nu stiau despre ce era vorba. Un lucru era insa clar: cainii au murit si satul a ramas fara stapan, iar mirosul prazii era adumelcat de nasurile lor nomenclaturiste de viitori “oameni de afaceri” ai capitalismului Carpatic.
Omul primitiv din mijlocul junglei democratice: analfabet functional, snob, fudul, needucat, nerespectuos si rupt in cur, captiv al aparentelor si cu sange de alpinist. Daca cineva crede ca in bataliile duse de Stefan sau Mihai contra otomanilor au participat si romanasi, il invit sa reia manualul de istorie de clasa a 4-a. Cel real. S-au dus cu mercenari, iar romanii au fugit in munti sa nu cumva sa le intre vreo sageata in dos.
Asadar suntem o turma de carcotasi tari de gura, buni la toate, experti in toate, dar care habar nu avem de nimic. Pretindem, dar nu oferim. Avem numai drepturi, dar nici o obligatie. Toti trebuie sa ne respecte opiniile si sa ne miroasa basinile, dar nu respectam pe nimeni si nu le mirosim pe ale altora. Suntem pretiosi si pretentiosi. Nu mai exista umanism in noi si suntem rupti de umanitate.
Crescuti intr-un capitalism salbatic, am ajuns dupa 30 de ani sa fim la fel de salbatici. Noi si caii din padurea Letea: imposibil de dresat, imposibil de convins, imposibil de responsabilizat.
Be First to Comment