Povesti cu aroma de Chivas de 25 ani

Am plecat de acasa cu gandul ca va fi o simpla degustare de Chivas. Imi imaginam atmosfera, aromele diferite de whiskey, culoarea de chihlimbar si gustul acestui scotch care speram sa fie un dezmat pentru bolta palatina. Nu sunt bautor de whiskey, dar pana acum imi placea mai mult gustul unui bourbon, care aduce a cereale.

Dincolo de prezentarea clasica si atmosfera conferita de interiorul elegant al hotelului J.W.Mariott, engleza prezentatorului scotian si verva cu care acesta detalia fiecare amanunt al renumitului brand aveau parca aceeasi melodie cu cea a unui whiskey care se turna intr-un pahar. In linistea pe care toti cei prezenti au facut-o pentru a asculta misterele unei degustari aproape de desavarsire, melodia whiskey-ului turnat continua sa se auda. Am trecut de Chivas de 12 ani la fel de repede cum am trecut de cel de 18 ani pentru a ajunge la Chivas de 25 ani.

Chivas de 25 de ani…ce am facut noi acum 25 de ani, unde eram, ce traiam? “Beau un whiskey care a stat 25 de ani intr-un butoi”, mi-am spus si m-am intrebat parca fara sa imi contrololez gandul: ce am facut eu ultimii 25 de ani? Pentru un moment, m-am intors la varsta de 10 ani, fortat fiiind parca sa parcurg 25 de ani de viata cu viteza a cateva secunde. Nu am reusit decat sa imi amintesc cateva dintre momentele de maxima intensitate emotionala pe care le-am trait, deopotriva frumoase si dezamagitoare. Un flash ca un film dat pe repede inainte din care trebuie sa ramai cu cat mai multe informatii.

De aici nu a fost decat un pas pana la a ma intreba “Ce voi face urmatorii 25 de ani, pana se va invechi o noua generatie de Chivas? Ce as vrea sa fac? Dar acum ce fac?”.

M-am vizualizat copil, adolescent, in goana catre maturitate, dorind sa devin adult, pentru ca apoi sa ma descopar adult, dorind sa redevin copil. Mi-am amintit ca avem obiceiul de a privi fie inainte, fie inapoi, dar niciodata acolo unde suntem. Eu, ACUM, nu exist. Exista un EU “atunci” si un EU “acolo”, o privire in trecut si o proiectie in viitor. Sunt ceea ce am fost, ceea ce am facut si ceea ce voi fi, ceea ce voi face, dar nu sunt ceea ce sunt! Timpul prezent este o continua analiza a trecutului si o nesigura planificare a viitorului.

Nici macar in acele clipe nu eram la timpul prezent. Mintea facea neobosita un du-te – vino continuu, incepuse sa functioneze de una singura ajutata parca de imboldul primei intrebari. Discutiile se desfasurau parca pe un razboi de tesut si treceau de la trecut la viitor si descopeream ca de fapt se tesea  prezentul. Termeni ca “am facut” si “voi face” dadeau nastere momentului “fac”, “am dorit”  si “voi dori” creionau momentul “doresc”, “am fost” si “voi fi” il plasmuiau pe “sunt”.

Apropos de acest balans infinit si neobosit intre trecut si viitor, mi-am amintit cuvintele lui Nisargadatta Maharaj: “niciodata nu vrei ce ai si esti asa de prins in a vrea ce nu ai; asta te-a facut sa  suferi, te face sa suferi, si te va face sa  continui sa suferi; sunt perplex ca nu te trezesti sa faci exact invers:  sa vrei ce ai  si sa fii fericit. Este atat de simplu, ai putea fi fericit”. 

Am realizat ca fugim de trecut, de deciziile mai putin perfecte, si privim catre viitor, catre o plasmuire de care speram sa ne fie frica din ce in ce mai putin, plasmuire frumoasa pe care ne-o inchipuim imbracata placut pentru a nu ne inspaimanta cand ne vom intalni cu ea. Si am mai descoperit ca frica de “ce va fi” nu  ne lasa sa fim. Si asa s-a mai invechit o generatie de whiskey de 25 ani si uitandu-te inapoi te intrebi ce ai facut tot acest timp… Un lucru e sigur: vei savura o noua generatie de Chivas 25 de ani…